Urșilor Cave
Cunoscută drept unul dintre cele mai spectaculoase obiective turistice din Munții Apuseni, Peștera Urșilor este situată în apropiere de localitatea Chișcău, Comuna Pietroasa, județul Bihor, la o altitudine de 482 metri.
Numele peșterii se datoreză numeroaselor fosile de urși de cavernă descoperite aici, fiind un loc prielnic de adăpost animalelor acum 15000 de ani. Datorită căderilor de stânci gura peșterii a fost astupată, peste 140 de urși rămânând blocați înăuntru.
Peștera a rămas închisă până la data de 17 septembrie 1975 când, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului din cariera de la Chișcău, golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitare. Primul om care a coborât în puțul deschis a fost minerul Traian Curta. Drumul parcurs de el a fost de la galeria de acces până în Sala Mare. În data de 20 septembrie 1975, speologi amatori din clubul de speologie “Speodava” din localitatea Ștei, au efectuat o prima explorare a peșterii. Cinci ani mai târziu peștera intră în circuitul turistic al țării drept cea dintâi cavitate subterană amenajată la nivelul tehnicii mondiale de atunci.
Astăzi, la intrarea în peșteră se află un pavilion compus dintr-o sală de așteptare, o casă de bilete, un muzeu speologic precum și un ghișeu cu obiecte artizanale. Având o lungime de peste 1500 m, peștera se compune din galerii aflate pe doua nivele și anume: galeria superioară lungă de 488 m destinată turiștilor și galeria inferioară cu o lungime de 521 m destinată cercetărilor științifice.
Vizitarea peșterii începe cu Galeria Urșilor (numită și Galeria Oaselor) unde se află peste 1500 de oase, 140 de cranii și numeroase culcușuri ale ursului de peșteră. Pe pereții galeriei se observă zgârieturi lăsate de ghiarele urșilor. Aici, chiar la intrare, se află acea crăpătură care a rămas în urma exploziei care a dus la descoperirea peșterii. Grosimea tavanului la intrarea în Peștera Urșilor, în punctul în care s-a intrat pentru prima dată, este de numai 2 metri, fiind cea mai mică grosime din toată peștera.
În cea de-a doua galerie, Galeria Emil Racoviță, se află un schelet de urs expus în poziția în care a murit precum și fosilele altor animale dispărute: o specie de capră neagră, leul și hiena de peșteră. Galeria are o lățime de 10-15 m iar bolta ei se află la peste 10 m înălțime, fiind împodobită cu numeroase stalagmite și stalactite, domuri și bazine de apă.
Ultima galerie, Galeria Lumânărilor, numită așa după numeroasele stalactite care seamănă cu niște lumânări, ne întâmpină cu impresionantele formațiuni calcaroase asemănătore figurinelor de ceară și cunoscute drept: Mastodontul, Draperiile din Galeria Urșilor, Portalul, Pagodele, Lacul cu nuferi. La fel ca în toată peștera, fantezia și creativitatea sunt cele prin care turiștii pot interpreta diferitele formațiuni calcaroase. Galeria se termină cu un tunel artificial lung de 16 m, care răzbate la suprafață.