Peştera Meziad

 

Peștera Meziad este situată în județul Bihor, pe Valea Meziadului, în regiunea sud-estică a Munților Pădurea Craiului și zona de vest a Munților Apuseni. Intrarea, de formă semicirculară, aflată la cca. 430 m altitudine este gigantică: 16 m înălțime și 10 m lățime. Declarată monument al naturii și rezervație speologică, este în cea mai mare parte fosilă, fiind parcursă de un pârâu subteran doar pe o mică porțiune din Sala Mare. Peștera Meziad a fost vandalizată de nenumarate ori, astfel încât în zonele turistice de la nivelul inferior concrețiunile au fost distruse în totalitate, acestea rămânând relativ întregi la nivelele superioare, unde accesul este mult mai dificil.

Comparată cu o catedrală gotică subterană, Peștera Meziad a apărut recent printre cele mai importante obiective turistice din Munții Apuseni, fiind supusă unui proces intens de renovare și modernizare care a făcut din această minune a naturii uitată de vreme și vandalizată, una dintre cele mai frumoase peșteri ale României. Spațiile interioare generoase, cu poduri naturale și bogația de formațiuni au atras oamenii încă din perioada preistorică. Peștera a fost locuita atât de oamenii primitivi, cât și de urșii cavernelor și adăpostește 13 specii de lilieci dintre cele 26 existente în România. Liliecii sunt protejați la nivel national și internațional și hibernează în liniște pe tavanele peșterii, putând fi admirați de turiștii curioși.

Peștera este împărțită în trei mari sectoare: galeria principală, situată la nivelul inferior, nivelul I (începând cu galeriile laterale de acces din partea sudică a galeriei principale, Podul de Piatră, rețeaua nordică de galerii, Sala Palmierului, până la Gâtul Dracului) și nivelul II (începând de la Gâtul Dracului, spre est, cu toate rețelele secundare de galerii superioare).

Galeria principală începe cu Sala Mare și largă de acces de după intrare, este parcursă de un pârâiaș subteran și este total lipsită de concrețiuni (acestea au existat cândva dar au fost complet distruse ori degradate). Galeria impresionează prin grandoarea sa, având în general o lățime de 20-30 m și o înălțime de 15-20 m. În aceasta debușează cea de-a doua intrare mai importantă a peșterii, dinspre nord-est, în dreptul unui con de pietriș, marcată printr-o formatiune stalagmitica de culoare albă: Turnul Alb. Sala Mare se îngustează ușor spre est (lațime de 7-8 m), continuându-se după un cot abia marcat, iar spre nord-est se largește treptat. În peretele din dreapta se deschid gurile celor trei galerii laterale mai importante, două dintre ele constituind puncte de acces spre etajul peșterii. Toate cele trei galerii sunt ascendente. Vizavi de cea de-a treia galerie laterală din dreapta se deschide un coridor abrupt de acces la etaj, impracticabil datorită dificultăților pe care le prezintă. La circa 30 m mai departe se află, tot în stânga, o galerie largă (lațime de circa 15 m), cândva bogat concreționată, care duce spre etaj (aceasta permite accesul direct spre Colonia Liliecilor). Puțin în amonte de gura acestei galerii, în jumătatea din dreapta a coridorului, se găsește un dom stalagmitic de mari dimensiuni, singurul punct ornat al galeriei inferioare. După un loc de apariție temporară a apei (Izvorul), panta devine abruptă, iar pe deasupra unui con uriaș de grohotiș se poate ajunge în rețeaua de galerii superioare a peșterii, spre Gâtul Dracului.

Nivelul I începe cu prima galerie laterală din dreapta, situată la o distanță de 40 m de Sala Mare. Galeria duce, pe o pantă abruptă la început, până la o bifurcație; galeria din dreapta, îngustă, conduce într-o săliță concreționată (Capela), iar galeria din stânga, după ce intersectează la scurtă distanță un mic coridor întortocheat lipsit de importanță, efectueaza un cot spre stânga, apoi se lărgește treptat până în dreptul formațiunii Cornul Vânătorului, debușând într-un spațiu și mai larg, accidentat. Spre stânga se poate coborî cu dificultate pe o pantă abruptă de pietriș în galeria principală; în dreapta se ramifică un drum lat care se termină cu un zid vertical deasupra intrării în laterala 3 a galeriei principale. În sfârșit, între cele două ramificații extreme se află galeria largă ce intersectează, pe deasupra, galeria principala: Podul de Piatră, zona cea mai înaltă a peșterii: circa 35 m. Galeria se lărgește treptat și după ce trece pe lângă două formațiuni importante (Tabernaculul și Amvonul) formează în dreapta un coridor a cărui pantă abruptă debușează în galeria principală.

Galeria superioară se largește mult (circa 25 m) într-o sală bogat concreționată în trecut și care astăzi găzduiește importante colonii de lilieci. Un drum ascendent spre dreapta conduce în cele din urmă într-un sector aparent terminal, cu urme de săpături pe podea, de unde se deschid gurile mici ale unor coridoare laterale înguste. Drumul principal continuă și accede într-un coridor lipsit de concrețiuni, prezentând o singura formațiune remarcabilă, mare și roșie: Călăul. Coridorul debușează apoi într-un spațiu lărgit (aproximativ 15 m lățime), marcat de prezența concrețiunii înalte de 7 m, denumită Palmierul. După Palmier, spațiul se lărgește și mai mult, iar tavanul ajunge la 10-12 m înălțime.

Nivelul II. Gâtul Dracului este un fel de punte acoperită cu pietriș, care pătrunde într-un sector caracterizat printr-o rețea de coridoare înguste și întortocheate, formând complicatul labirint al peșterii. Primul coridor din stânga galeriei principale, după Gâtul Dracului, a fost denumit Galeria Turnului Roșu. De-a lungul galeriei principale se găsesc câteva locuri mai importante, folosite ca puncte de reper, denumite expresiv: Fântâna lui Iacob (o aglomerare masivă de formațiuni, cu un remarcabil bazin de apă), Sala Oaselor, Ponorul, Sala Parchetată, s.a. Galeria se termină cu două coridoare înguste și paralele, care converg, apoi se ramifică iarăși, constituind extremitatea cea mai estică a peșterii. Zona centrală a galeriei principale, largă, prezintă în stânga mai multe coridoare laterale de acces spre extremitatea nord-estică a peșterii. Podul de Zăpadă reprezintă o punte de calcar în apropierea căreia se găsește o zonă bogat concreționată. Sala Coloanelor permite accesul spre porțiunea cea mai ridicată a peșterii (Mausoleul lui Pluto), unde se află și hornul prin intermediul căruia un mic curs de apă de la suprafață a fost captat în golul subteran.

Peștera este declarată monument al naturii, vizitarea ei neputând fi făcută decât sub conducerea ghidului care se află la cabana de la intrare. De altfel, accesul liber este limitat la Sala Mare, la extremitatea căreia galeria este barată de o poarta metalică încastrată într-un zid de piatra, iar în sectorul labirintic al nivelului superior vizitatorul neavizat se poate rătăci cu ușurință.

 

Reguli de vizitare

• Este interzis să rupeţi flori, arbuşti, plante, etc. Acestea sunt protejate prin lege! ;
• Este interzisă perturbarea exemplarelor sau coloniilor de lilieci existente pe traseul vizitabil ;
• Este interzisă adunarea pietrelor de pe poteca de acces din interiorul peşterii ;
• Vă rugăm NU atingeţi, rupeţi sau adunaţi formaţiuni sau roci din interiorul peşterii ;
• Respectaţi traseele de acces la peşteră; accesul se face numai pe poteca amenajată ;
• Respectati cu stricteţe indicaţiile ghizilor în timpul vizitării peşterii ;
• Nu este permis accesul cu animale de companie în interiorul peşterii; acestea pot însoţi turiştii doar până la intrarea în peşteră ;
• Vă rugăm NU perturbaţi liniştea naturii şi a celorlalţi turişti ;
• Este interzisă aruncarea gunoaielor şi deșeurilor în peşteră, folosiți locurile special amenajate ;
• Folosiţi numai toaletele amplasate la intrarea în peşteră ;
• Este interzisă organizarea de grătare, mese, camparea în perimetrul peşterii ;
• Parcarea se va efectua numai în locurile special amenajate în acest sens.

Turiştii sunt rugaţi să parcurgă cu atenţie traseul de acces în peşteră. Personalul NU îşi asumă responsabilitatea pentru eventualele accidentări survenite din cauza neatenţiei turiştilor sau a nerespectării indicaţiilor ghizilor şi a custodelui, atât în interiorul peşterii cât şi în exteriorul acesteia!

ATENŢIE!
Nerespectarea regulilor de mai sus constituie contravenţie conform Legii nr.49/2011 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.57 din 20 iunie 2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi a Legii nr.101/2011 pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului şi se va sancţiona cu amendă sau închisoare.