Peştera Ialomiței

 

Peștera Ialomiței, aflată pe versantul drept al Cheilor Ialomiței, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița și la o altitudine de 1.530 m, este cea mai vizitată peștera din Munții Bucegi și reprezintă un punct de mare interes pentru turismul județului Dâmbovița. Are o lungime de aproximativ 480 metri, pe un singur nivel, din care 400 metri sunt accesibili turiștilor pâna în punctul numit „La Altar”, continuând în amonte înca 80 metri. Diferența de nivel este de 60 metri. Este străbatută de un pârâu și are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli.

Portalul, o semielipsă înaltă de peste 10 m, deși urâțit de un gard metalic și stâlpi electrici, se deschide pe o terasă orizontală ce se găsește la 18 metri deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în peșteră se află Mănăstirea Ialomiței, ctitorită în secolul XVI de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău.

Prima sală a peșterii poartă numele lui Mihnea Vodă și impresionează prin dimensiunile sale (115 metri lungime, 15 metri lățime și 10-25 metri înalțime), iar în timpul iernii și prin stalagmitele de gheață formate în urma infiltrațiilor de apă. Înainte de 1924, prin această sală curgea Râul Peșterii. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă și se varsa mult mai jos, în Ialomița. În capătul Sălii Mihnea, printr-o a doua poartă se pătrunde în Pasaj – un tunel scund, care după câțiva metri conduce în Sala Decebal, cu o scurtă prelungire, Sala Sfânta Maria, unde se ajunge trecând peste un prag din bolovani mari și umezi. Denumirea sălii vine de la asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria. Se urcă apoi abrupt o succesiune de scări printr-o galerie strâmtă, prin care curge apă în perioadele umede ale anului. După acest urcus se pătrunde într-o noua săliță: este punctul La Răspântie, fiindcă de aici poteca se abate fie la dreapta pentru a vedea Lacul, fie la stânga, spre Sala Urșilor.

Optând pentru a doua variantă, poteca se strecoară pe sub o bolta scundă și pătrunde într-un spațiu uriaș: Sala Urșilor, lungă de 72 m, lată de 35 m și înaltă de 25 m, una dintre marile săli din peșterile noastre. Sala Urșilor a avut cu mult mai multe podoabe, distruse însă de turiștii ultimilor zeci de ani. Pe la 1920, aici s-a desfășurat un original “concurs” de tir: concurenții au fost elevi-ofițeri veniți într-o excursie ; țintele: stalactitele din bolta Sălii Urșilor. Se mai pot vedea totuși stalagmite masive „tip sfeșnic”, cu partea superioară foarte plată, formațiuni caracteristice sălilor înalte, unde picătura de formare căzând de la mare înălțime are o arie largă de împrăștiere. Din această sală se deschide o galerie de 2 metri înălțime denumită Fundul Peșterii, care odinioară conținea numeroase coloane ce legau bolta de sol. Urmează Galeria Apelor până la Sala Altar prin care curge pârâul peșterii. Aici, stalactitele sunt așezate în asa fel încât dau impresia unui altar de biserică. Urcând la nivelul superior al sălii, unde se află o platformă netedă, se trece pe o scurtă porțiune chiar pe sub tavanul cavității. Este punctul cel mai înalt al traseului: de la intrare pâna aici se urcă aproape 80 m. Coborând un prag stâncos, se ajunge la pârâul subteran care vine prin Galeria Apelor. Pentru a merge dincolo de Altar (un grup de stalagmite conice care barau cândva accesul mai departe), va trebui trecut prin apă, iar dupa cca 60 m se intră într-o noua săliță, frumos concreționata și mai bine conservată, unde vizita se poate considera încheiată. La întoarcere se poate alege o varianta diferită de coborâre din Sala Urșilor: pe sub peretele nordic, foarte neted și împodobit cu lungi draperii, o poteca se strecoară printre bolovani ajungând direct la cascada de La Lac. În același loc ajunge și pârâul din Galeria Apelor, curgând pe sub bolovani, pentru a se prăvăli apoi într-o cascada înalta de 3 m care, în perioadele cu debit mare de apă, alimenteaza un lac cu apa limpede, adânc de 4 m.

Peștera reamenajată a fost inaugurată pe 25 iulie 2015, după reabilitarea cu fonduri europene. Au fost modernizate: aleea de acces la peșteră, potecile de acces din interior, au fost refăcute scările și podețele interioare, au fost refăcute instalațiile electrice și a fost amenajat un punct de informare turistică. La intrarea în peșteră a fost instalată o scenă pentru oficierea de slujbe sau pentru susținerea unor concerte.